Un sfert de secol
23 Dec 2007Imediat fac… un sfert de secol. Cu alte cuvinte, pe 24 decembrie 2007 voi fi împlinit 25 de ani. Asta cu “sfertul de secol” e ideea mamei mele de încurajare. :p
Simt în mine… un amalgam… pentru că viața mea e un amalgam, zilele astea.
Peste toate, [nu pot să nu mă simt un ipocrit][1] pentru că, nu știu cum se face că în fiecare an, de Crăciun, îmi aduc aminte de cei mai puțin norocoși (orfani, bătrâni și bolnavi) și, împreună cu prietenii mei, îi colindăm și le ducem cadouri… bucuria lor este autentică, o vedem și asta ne face să ne simțim mai bine și mai buni…
[1]: http://dragosh.bloghost.ro/2007/12/23/multumirea-pentru-binefacatori/ “”
Dar unde sunt și ce fac în restul anului!? Îmi văd de ale mele, desigur. Trist…
Noi, oamenii, suntem atât de patetici, cu mofturile, dispozițiile și atitudinele noastre de fiecare zi! Atât de patetici și atât de puțin recunoscători, atât de plini de noi înșine și atât de puțin dispuși pentru alții. Atât de preocupați de imaginea de sine și atât de ignoranți. Atât de grăbiți… și-atât de puțin atenți.
Crăciunul nu compensează pentru restul anului, tot așa cum mersul la biserică, duminica, nu compensează pentru restul zilelor din săptămână! Nici haina nu-l face pe om.
Ai idee cât de adânc suntem băgați în asta!? Eu, tu… toți… fiecare în propriu-i univers. Tragic…
Într-un sfert de secol, am învățat că omul este rău și corupt. Atât de rău, încât oricât am încerca să ajungem la “fundul sacului”, la limitele răutății, nu vom reuși niciodată. În schimb, ne vom scufunda tot mai mult…
[Esența divină][2] mai pâlpâie încă în noi, sub forma conștiinței—acea voce dinăuntru care ne ghidează prin alegerile pe care le facem la tot pasul. Toți o avem, chiar dacă unii cred că n-o mai au și că pot scăpa de judecata ei. Poate pentru o vreme…
[2]: http://en.wikipedia.org/wiki/Creation_according_to_Genesis “”
Și, în ciuda faptului că avem capacitatea și dreptul de-a ne alege acțiunile, de cele mai multe ori alegem să mergem împotriva conștiinței. Facem răul, deși nu suntem predestinați pentru el. Dar ne atrage…
În tot acest amalgam, există o urmă de speranță și anume credința că niciodată nu e prea târziu!
Fiecare își cunoaște propriul univers și înțelege ce înseamnă asta pentru sine. Pentru unii, înseamnă apropiere de Dumnezeu sau de familiile lor. Pentru alții, e momentul de-a lua decizii critice și dificile. Fiecare, în adâncul său, știe ce are de făcut. Fiecare știe ce nu face și ar trebui să facă.
Nu ezita, niciodată nu e prea târziu!