De neînlocuit

16 Apr 2008

Nimeni nu e de neînlocuit.

De la asta la “toți sunt înlocuibili” e doar un pas. Mic.

Diferența stă în atitudine.

Lumea merge înainte fără oricare dintre noi, iar o firmă poate merge mai departe fără cei mai seniori angajați. Spun “poate” pentru că la fel de bine poate să dea faliment. Dar asta se poate întâmpla și cu seniorii la bord, la fel de bine. În fine, să nu divagăm…

Dacă oamenii sunt înlocuibili, asta nu înseamnă că ai dreptul să-i tratezi ca pe niște pioni de șah sau piese de schimb. Se strică sau pleacă, înlocuim, totul rămâne la fel.

Ca firmă/organizație/echipă nu ai nici o resursă mai valoroasă decât oamenii. Decât, poate, dacă deții două mine de diamante prin Africa de Sud… atunci discutăm.

Ca angajat, ți se dă de înțeles că în orice clipă ai putea fi înlocuit? Dacă nu, cum simți opusul? Dacă da, de ce mai stai?
Ca angajator, cum îți tratezi oamenii? Ce faci, special, pentru ei?