Cum reacționezi la presiune?

07 Mar 2008

Unii oameni prestează cel mai bine atunci când sunt pe ultima sută de metri, presați din toate părțile.
Sub prea multă presiune, alții cedează.
Iar majoritatea dintre noi, probabil că învățăm să facem față presiunii și să fim cât mai productivi și “prezentabili”.

Când eram prin liceu, am început un experiment:
Nimic nu a pus stăpânire pe mine și pot, oricând vreau, să renunț sau să spun NU.

Cu alte cuvinte, mi-am testat libertatea de acțiune. Care din lucrurile pe care le fac, le fac pentru că așa vreau și care pentru că îmi sunt impuse sau se așteaptă de la mine să le fac? Da, e o linie subțire între asta și a zice că nu fac decât ce am chef. Dar nu despre asta e vorba, ci de o motivație mult mai adâncă: nu am rețineri de la a face ceva ce trebuie, dar nu o fac pentru că trebuie, ci pentru că înțeleg de ce trebuie și aleg să fac.
Desigur, nu am nici rețineri în a refuza să fac ceva ce alții cred că trebuie, dar eu nu sunt convins.

OK, revenind… chestia asta s-a materializat în tactica pe care-o folosesc și azi să fac față presiunii:

A face spate presiunii

OK, e doar un joc de cuvinte stupid (nu fac față, ci fac spate), dar reprezintă ceea ce fac de multe ori, sub presiune: mă-ntorc cu spatele, îmi odihnesc/curăț/fluidizez gândurile, iau o gură de aer… după care plonjez din nou în mijlocul acțiunii, de data asta pregătit și cu forțe proaspete. Întoarcerea spatelui poate dura 6 ore, o zi, o săptămână… whatever.

Nu am o concluzie coerentă, poate doar o legătură între scrierea asta și [ce-am mai scris][1] [zille][2] [trecute][3].

[1]: http://www.filipcte.ro/04-03-2008/road-trip/ “” [2]: http://www.filipcte.ro/05-03-2008/sibiu-ziua-1/ “” [3]: http://www.filipcte.ro/06-03-2008/sibiu-ziua-2/ “”

P.S. Pentru domnișoare, menționez că reacționez impecabil în situații critice și la limită :) . Pe cuvânt de cercetaș!

:)