Resolution: Happy!

06 Jun 2008

Atenție: conținut mult prea personal pentru a apărea pe un blog public!
But then again… who cares?

Aveam un draft început acum 2 săptămâni. N-am reușit atunci să-mi pun trăirile în cuvinte. Astăzi, mai devreme am încercat iar, dar “am luat-o pe arătură” și am șters draft-ul.

Încă nu m-am obișnuit cu realitatea cruntă a lipsei funcției UNDO în viață. Nu sunt obișnuit să pierd, dar sunt egoist atunci când cred că am dreptul și… am pierdut.

Acum încerc să-mi răscumpăr greșelile și să o recâștig, pentru că am fost un prost și am lăsat lucrurile să meargă din inerție, iar entropia și-a spus cuvântul. De reținut: inerția e soră cu entropia.

Buuun…
Treaba e în felul următor: simt că orice fac acum nu prea mai are importanță și nu poate schimba status quo-ul. Și asta mă face să mă simt incredibil de neputincios!

În fine, nu detaliez acum… ideea e că toate încercările mele futile de-a schimba destinul sunt EXTREM de consumatoare de energie emoțională și mentală. Trăiesc totul foarte intens și nu pot să nu mă simt ca… o mașină de spălat care merge-n gol :).

Așa că intenționez să fac o schimbare:
Voi învăța să trăiesc cu pierderea și cu refuzul, le voi lua așa cum vin și nu voi mai încerca să le schimb. Dacă e să se schimbe, vreodată, se vor schimba. Iar când se vor schimba, voi fi pregătit să le întâmpin, pentru că certitudinile pe care le am nu sunt trecătoare. Dacă nu se vor schimba… well… bănuiesc că e și asta o posibilitate, dar n-am de gând să mă gândesc prea mult la ea. Ignorance is bliss!

Pshaw… pe cine prostesc eu aici?? În fine…

Cu riscul de-a suna telenovelistic, poate dai gândire (și un răspuns ar fi super!) următoarelor întrebări:

1. Tu ce faci când nu poți schimba ceva, deși nu e nimic ce-ți dorești mai mult (decât să poți schimba acel ceva)?
2. Care e cel mai grav păcat pe care i l-ai iertat iubitului/iubitei?